Bun venit pe Forumul Andrei

Daca vezi aceasta pagina inseamna ca nu ai cont sau nu esti logat.
Daca doresti doar sa vizualizezi forumul poti apasa pe "x-ul" din dreapta si acesta imagine nu va mai fi afisata.

Pentru o vizualizare cat mai buna a acestui forum recomandam
8
Va uram o zi buna in continuare si o navigare cat mai placuta pe acest forum !


   
AcasaSustineFAQInregistrareConectareCautareCalendar
Twitter



Corpul gandeste pentru tine!

Navigare :: Divertisment :: Bancuri , culmi , maxime...
AutorMesaj
 CELY
avatar
Rang: Moderator

Respetarea regulilor 100%

MesajSubiect: Corpul gandeste pentru tine! Vin Aug 06, 2010 1:33 am  
Capacitatea de a gandi este
considerata drept definitorie pentru fiinta umana (gandesc, prin urmare
exist, spunea Descartes) si pana recent, s-a presupus ca trupul uman
contribuie doar la cele mai de baza interactiuni cu mediul, si anume la
procesele senzoriale si motorii; de cativa ani incoace, o sumedenie de
noi studii sugereaza insa ca trupurile noastre si relatia lor cu mediul
inconjurator ne dirijeaza chiar si cele mai abstracte rationamente, si
ca pana si activitati aparent neimportante au capacitatea de a ne
influenta gandirea.
Cogito ergo sum... sau nu!
Pe cat se pare, indicii ca trupurile noastre ar putea
juca un rol in gandire
pot fi identificate in metaforele
pe care le folosim pentru a descrie situatii. Cu 30 de ani in urma,
aceasta observatie l-a facut pe lingvistul si filosoful George
Lakoff de la University of California, Berkeley, impreuna cu
filosoful Mark Johnson de la University of Oregon din Eugene, sa
propuna asa-zisa "teorie a metaforelor", potrivit careia ne gandim
la concepte abstracte in functie de cum ne functioneaza corpul. Si
de-atunci incoace, dovezi in sprijinul acestei teorii nu mai
prididesc sa iasa la iveala.
"Sustinatorii principiilor traditionale ale cognitiei vor fi
surprinsi. Ei considera in general capacitatea umana de a rationa
ca implicand procese cognitive abtracte golite de orice legatura cu
trupul si cu spatiul", a comentat intr-un articol aparut in New
Scientist
, Tobias Loetscher de la University of Melbourne din
Parkville, Australia. Recent, Loetscher si colegii lui au legat
abilitatea umana de a cugeta la numere aleatorii - un exemplu de
gandire abstracta - de miscarile corpului. Ei au cerut unui grup de
12 voluntari sa creeze o serie de 40 de numere, fiecare dintre ele
cuprins intre 1 si 30, intr-o secventa pe cat de aleatorie posibil.
Apoi cercetatorii au inregistrat miscarile verticale si orizontale
ale ochilor barbatilor pe masura ce acestia pronuntau numerele cu
voce tare, pe rimul unui metronom.

In cadrul acestui experiment, oamenii de stiinta au
descoperit ca miscarile oculare ale subiectilor pot fi utilizate
pentru a prezice marimea unui numar inainte ca acesta sa fie
pronuntat.
Daca un voluntar privea la stanga si apoi in
jos, el alegea de obicei un numar mai mic decat cel anterior, iar
daca privea in sus si la dreapta, alegea un numar mai mare. In
plus, cat timp se uita intr-o anumita directie a fost direct
corelat masurii in care numarul era mai mare sau mai mic decat cel
anterior.


In carne si oase
In opinia lui Loetscher, rezultatele studiului dovedesc ca
gandurile abstracte sunt legate de miscarile fizice ale
trupului
. Dar de ce doua lucruri in mod evident fara nicio
legatura - miscarile oculare aparent neimportante si numerele
aleatorii - ar fi corelate? Lakoff, care numeste experimentul lui
Loetscher drept "un exemplu deosebit de frumos" al asa-numitei
"embodied cognition" (teoria ca circuitele creierului responsabile
pentru gandirea abstracta sunt strans legate de acele circuite care
analizeaza si proceseaza experiente senzoriale), crede ca are
legatura cu felul in care capacitatea de a vorbi se dezvolta in
timpul copilariei.

Tot Lakoff considera si ca voluntarii utilizeaza doua
seturi de metafore pentru a-si imagina numere: ca "sus" corespunde
unui numar mai mare, in timp ce "jos" unuia mai mic, iar acest soi
de metafore ar fi invatate si adanc intiparite in creier la o
varsta frageda
(un copil privind un pahar in timp ce se
umple ar invata sa asocieze o crestere a inaltimii cu o cantitate
mai mare, de exemplu). Regiunile separate din creier care
proceseaza cantitatea si inaltimea s-ar fi putut conecta intre ele
in creierul aflat in crestere, a explicat el, ducand la o
intelegere "innascuta", si de nezdruncinat a metaforei ca "sus"
inseamna "mai mult". Ceea ce nu reiese totusi din experimentul lui
Loetscher este daca miscarea oculara comanda selectia numarului ori
selectia numarului declanseaza o anumita miscare oculara.


Maini reci si inima calda
Ne folosim de metafore concrete, incarcate in elemente
senzoriale atunci cand vrem sa exprimam idei abstracte si emotii
complicate
, iar studiile sugereaza ca ele ar putea fi mai
mult decat niste instrumente literare, ca ar exista baze neurale
care literalmente "incarneaza" aceste metafore. Iar cercetarile din
acest domeniu au scos la iveala si ca trupul ia limbajul foarte "in
serios", putand interpreta metaforele extrem de ad-litteram.
"Felul cum procesam informatia este in legatura nu numai
cu creierele noastre, ci si cu intregul trup
", considera
Nils B. Jostmann de la University of Amsterdam, in opinia caruia,
"ne servim de orice sistem de care dispunem pentru a trage o
concluzie si a gasi un sens la ceea ce se intampla in jurul
nostru".

Atunci cand descriem pe cineva ca fiind "rece", intelegem ca nu
este "prietenos" si nu ca ar trebui sa se imbrace mai gros, iar
utilizarea temperaturii scazute ca metafora pentru indiferenta
sociala ar putea fi mai mult decat o conventie de limbaj; potrivit
mai multor studii, ar putea exista o motivatie psihologica pentru
faptul ca obisnuim sa corelam temperatura cu relatiile sociale.
Intr-o serie de experimente facute in 2008 de psihologii Chen-Bo
Zhong si Geoffrey Leonardelli de la Universitatea Toronto, cand
voluntarilor li s-a cerut sa se gandeasca la o perioada din viata
lor cand s-au simtit respinsi din punct de vedere social, acestia
au descris temperatura in camera unde se aflau ca fiind
semnificativ mai scazuta decat au facut-o cei pusi sa-si aminteasca
de vremurile cand se simteau acceptati, cu toate ca temperatura
camerei era identica la ambele grupuri. Intr-un experiment separat,
voluntarii au jucat o versiune online a unui joc de aruncare a
mingiei, menit sa-i faca pe unii dintre ei sa se simta exclusi,
ulterior fiind pusi sa-si exprime preferinta pentru anumite
mancaruri si bauturi. La final, cercetatorii au depistat la cei
"exclusi" o tendinta de a alege bauturi si mancaruri fierbinti,
ajungand la concluzia ca acestia pofteau la ele intrucat le era
frig.


Curat si evlavios
Si lucrurile nu se opresc aici: legatura dintre izolarea
sociala si senzatiile fizice de frig ar putea actiona si in
directie inversa
. Un studiu realizat de cercetatorii de la
Utrecht University sugereaza ca temperatura poate afecta ceea ce
simtim fata de ceilalti.
La fel cum a-i percepe pe cei din jur ca fiind distanti
ne face sa ne fie frig, a ne comporta imoral ne face sa ne simtim
murdari fizic.
Si pentru ca Shakespeare a dramatizat
aceasta legatura foarte elocvent - simtindu-se vinovata de crimele
provocate, Lady Macbeth isi spala mainile ca si cum ar avea
realmente sange pe ele -, Zhong impreuna cu Katie Liljenquist de
la Northwestern University au folosit termenul de "efect Macbeth"
pentru a descrie dorinta oamenilor de a se spala atunci cand stiu
ca au comis "pacate".

In cadrul unui alt studiu, psihologii de la University of
Plymouth, Simone Schnall, Jennifer Benton si Sophie Harvey au
aratat si ei ca simplul gand la concepte corelate curateniei
(cuvinte precum "spalat", "curat" si "pur") ne poate influenta in
luarea deciziilor de natura morala.
In ceea ce-l priveste, Zhong considera ca cea mai
surprinzatoare descoperire din studiile cu privire la temperatura
si curatenie "este relatia de reciprocitate dintre experientele
fizice si psihologice care sunt in mod tipic considerate
independente".
Dupa cum explica, "felul in care cunoastem
in mod concret lumea fizica (curatenia si frigul, de exemplu) nu
numai ca poate avea un efect direct asupra conceptiilor noastre de
ordin superior, constructii abstracte precum moralitatea si
relatiile sociale, dar aceste constructii abstracte pot la randul
lor modifica modul in care experimentam concretul si fizicul".
Apoi, metaforele utilizate zi de zi nu sunt doar legate
de relatii sociale si lupta binelui cu raul; ele pot fi si
"inradacinate din punct de vedere al perceptiei"
, adica,
cumva conectate cu spatiul fizic: iata de ce "cantarim" lucrurile
importante pentru noi sau consideram subiectele dificile ca fiind
"grele". Intr-un experiment realizat de Nils B. Jostmann
(University of Amsterdam), Daniël Lakens (Utrecht University), si
Thomas W. Schubert (Instituto Superior de Ciências do Trabalho e da
Empresa, Lisabona), s-a constatat ca voluntari tanand obiecte grele
in maini au acordat mai multa importanta opiniilor si o mai mare
valoare valutelor straine decat cei pusi sa tina unele mai usoare.
Rationamentul e simplu: dupa cum e necesara multa forta fizica
pentru a misca de colo-colo obiecte grele, la fel rezolvarea
problemelor importante necesita si ea mult efort cognitiv.
In plus, pe langa faptul ca ne influenteaza opiniile,
lucrurile grele (fizic grele) pot chiar juca feste perceptiei noastre vizuale. Cand
participantii intr-un experiment al lui Dennis Proffitt de la
Universitatea Virginia au fost pusi sa care rucsacuri grele ei au
perceput niste dealuri ca fiind mai abrupte decat erau in
realitate. De asemenea, acelasi rucsacuri grele i-au facut pe
voluntari sa perceapa distantele ca fiind mai mari.


In pas de rac
Potrivit lui Severine Koch de la Radbound University,
"locomotia constituie cea mai pura si mai valida din punct
de vedere ecologic forma a comportamentului de apropiere si
evitare".

Mersul inainte este in mod tipic asociat cu progresul sau cu o
realizare: ii apreciem pe vizionari si pe progresisti, cei care "o
iau inaintea timpurilor lor". Si daca stramosii nostri ar fi mers
inainte doar daca acest lucru era sigur; o singura privire aruncata
inainte unui obstacol amenintator i-ar fi facut sa se retraga -
adica sa o ia la goana inapoi, in timp, creierul a codificat emotii
cu aceste impulsuri de apropiere sau retragere.
Prin urmare, desi nu mai fugim de lei si de tigri, este
posibil ca simpla actiune de retragere sa declanseze aceeasi
hipervigilenta experimentata de stramosii nostri cu secole in
urma.

Koch si colegii ei au testat aceasta posibilitate in cadrul unui
experiment simplu. Pornind de la ideea ca a merge inapoi necesita
semnificativ mai mult control cognitiv decat a merge inainte, ei
i-au pus pe studenti sa raspunda la un test Stroop (care masoara
atentia executiva) dupa ce au facut cativa pasi inapoi.

S-a dovedit ca cei care au mers inapoi au avut rezultate
mult mai bune la test decat cei care au pasit doar
inainte;
in loc sa ne transmita panica sau nesiguranta, se
pare ca ale noastre creiere ne-au pregatit pentru situatii
dificile, recompensandu-ne cand "facem un pas inapoi" pentru a ne
gandi mai bine la o situatie.
Corpul uman a fost prevazut chiar si cu un "amortizor"
pentru emotii extreme.
De exemplu, atunci cand suntem
furiosi, cortexul prefrontal stang - zona cerebrala implicata in
autoreglare - se activeaza mai tare decat cortexul prefrontal
drept. Intr-un alt experiment interesant facut de Eddie
Harmon-Jones la Texas A&M University, voluntarii au fost
criticati in timp ce se asezau pe un scaun. La cei care s-au asezat
s-a detectat o activare precorticala mai mica decat cei la care au
ramas in picioare: altfel spus, daca vrei sa dai cuiva vesti
proaste, asigura-te mai intai ca sta jos.
Credeai ca te cunosti atat de bine incat secretele corpului tau,
pur si simplu, nu mai exista pentru tine? Ei bine, vei fi surprins
sa afli cat de putine lucruri cunosti, de fapt, despre propria ta
persoana.

*Scrie romaneste
*Sterg mesajele inutile sau scrise cu CAPS
*Nu fa spam
*Linkurile relevante în context sunt binevenite.

Transferul se face din contul dumnevoastra de Paypal




Copyright © 2008-2014 Forumul Andrei. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii
Aspect creat si codat de Alexandru Miron & Nick

.